Stai pe o banca!


E o vorba la olandezi: mosterd na de maaltijd, in traducere mot-a-mot inseamna mustarul dupa terminarea mesei. Un fel de spartul targului, pus in fata faptului implinit – cel mai bun echivalent romanesc ar fi „dupa razboi, multi viteji se arata”. Mi-am amintit de vorbele astea dupa ce parlamentul a aprobat in unanimitate legea conversiei creditelor din franci elvetieni in lei.

In esenta, legea este o tampenie, este discriminatorie si nu prea cred ca va trece de Curtea Constitutionala. Dar, si aici este un mare dar – repara o situatie care intr-o tara civilizata nu s-ar fi intamplat niciodata. Revarsarea de ura, criticile aduse „tampitilor”, „creditacilor” si lacomilor care s-au imprumutat in franci ma enerveaza la culme. Bai baieti, care faceti spume pe net, cei care s-au impurmutat in franci sunt oameni ca si voi, nici mai destepti, nici mai prosti, care au fost pacaliti. Au luat teapa. Teapa ordinara. Au fost pacaliti de banci cum sunt pacaliti aia care-si cumpara masini din talcioc. Li s-a vandut o rabla la pret de limuzina. Iar voi tineti cu hotul, nu cu victima. Si ala furat de samsari si ala furat de banci sunt vinovati ca n-au cascat ochii. Aici aveti dreptate. Dar uitati ca vrem sa traim intr-o tara civilizata – cei care au intentia sa te insele sunt pedepsiti. Sau ar trebui sa fie. Dar voi va bateti reciproc pe umar felicitandu-va ca n-ati luat teapa.  Cum spuneam – mustarul de dupa masa.

In orice tara civilizata pe care o admiram si incercam sa o emulam raporturile comerciale intre consumatori si profesionisti sunt reglementate si supravegheate. In cazul unui credit bancar, profesionistul este, evident, banca. Autoritatea de supraveghere si reglementare: BNR-ul. Amatorul este Gigel care a vrut si el o casa, o dorinta normala la urma urmei. Cand bula s-a spart, cand Gigel s-a trezit peste noapte indatorat peste masura – noi dam vina pe Gigel. Il intrebam condescendent – bai Gigel, dar tu de ce n-ai citit ce-ai semnat? De ce te-ai lacomit? Vei ce patesti daca esti prost? In schimb, n-avem nicio problema cu bancile si nicio problema cu benereul care fix treaba asta avea, sa-l protejeze pe Gigel.

In cazul unui credit imobiliar, avem pretentia ca Gigel sa stie ce e aia un credit, ce a aia DAE, ce inseamna riscul expunerii pe valuta (o pozitie long pe CHF anyone?), ce inseamna amortizare lineara si depreciere,  legislatie si multe altele. Uitam ca Gigel este produsul scolii romanesti, ca n-a luat un credit in viata lui, ca educatia lui financiara e (era?) precara si ca in general, spre deosebire de altii, Gigel n-a facut matematici financiare cu Didier Schlachter. Bai, dar Costel de la Banca si Mugurel de la benere nu trebuiau sa stie si sa prevada toate chestiile astea? NU. Ei sunt curati ca lacrima si n-au nicio vina ca i-au vandut un credit toxic. Maricica de la ghiseu, care era „ofiter de credite”, in fapt un agent de vanzari, o cred ca nu stia ca-l baga pe Gigel in merde. Dar pe Costel din spatele biroului si pe Mugurel nu-i mai cred.

Trecute vieti…

Prin 2007-2008, vorbeam cu un prieten si ii spuneam ca toate creditele imobiliare din Romania sunt subprime. Radea de mine. I-am spus: dobanda variabila si super mare, perioada de gratie de un an-doi-trei, expunere valutara si probabilitate mare de default. Fiindca multe credite s-au acordat pe venituri umflate, multi creditori ne avand back-up sau economii – isi pierdeau jobul, crestea cursul (eur-ron sau ce era), gata, se pregateau de default. N-a mai ras. Faptul ca bancile au ingropat in statistici defaulturile e una. Dar gunoiul tot se vede. In anii aia, vroiai o casa, te duceai la banca. Aia iti puneau in fata un contract pe care NU PUTEAI SA-L CITESTI ACASA. In contractul ala, puneau ce dobanda vroiau muschii lor – aveai EURIBOR la 6 luni + un procentaj al bancii pe o perioada de gratie, nu pe toata durata contractului, mareau sau introduceau comisioane cu de la sine putere si multe alte clauze care erau un pic cam ilegale. Chiar si in Romania. Bai, NU-TI DADEAU CONTRACTUL ACASA SA-L CITESTI!!! In timpul asta, bouriceanu era fericit ca economia duduie, Mugurel indemna la prudenta. Chiar si OPC-ul era in alta parte.

Sau nu?

Azi, credite in euro nu prea se dau, avansurile s-au marit. Dobanzile sunt tot variabile, dar macar legate de euribor sau libor. Clauzele abuzive si comisioanele sunt tot acolo, dar mai lejereanu. Dar bancile se plang de cat de greu o duc. Ba legea asta, ba darea-n plata. Of, saracele. Gigel are o rata dubla de platit. Asa-i trebuie daca a fost lacom…

Cum e la altii?

Dobanda fixa. Vrei un credit pe 30 ani, dobanda fixa? Avem. 3,65% pe an. Nu, nu euribor+ 3.65%. Toata durata contractului 3,65%. Vrei pe 7 ani cu dobanda fixa? 1,69%. Dupa 7 ani – renegocierea unei noi perioade. Asigurari- de viata, de pierderea jobului. Etc. Culmea, bancile tot fac profit. E drept, mai mic ca-n Romania.

 

 

 

Leave a Reply